Corabia

Sunt multe obiective de vizitat aici cărora o să le oferim locul binemeritat în scrierile noastre.

De data aceasta vom începe cu unul care ne-a stârnit curiozități, asemeni multor vizitatori pe care pașii i-au purtat pe aceste meleaguri: SUCIDAVA.

Vizita la Castrul Roman, însoțiți de ghid, ne-a oferit prilejul să… scrutăm istoria acestor locuri pe mai bine de un mileniu și jumătate. Nu este pentru prima data când călcăm aceste locuri, dar mereu parcă descoperim lucruri noi.

Dna Mirela Cojoc, muzeograf la serviciul cultural din cadrul Primăriei Corabia, ne-a întâmpinat chiar la intrarea în Castru, cu o precizare care ne-a transbordat virtual cu sute de ani în urmă: ,,Este singurul monument de arhitectură  de acest tip   din epoca romană.“ A continuat cu trecerea în revistă a celor care au făcut posibilă scoaterea la lumină a ceea ce se poate vizita astăzi aici.

Așa am aflat că, începând cu secolul XVII, de când se ştie de cetate, până în secolul XX s-au perindat mulţi oameni, istorici, precum Dimitrie Papazoglu, banul Mihalache Ghica, Papazov, Grigore Tocilescu, care au săpat la vedere şi şi-au îmbogățit colecțiile cu antichități.

Din 1936 însă, încep săpăturile arheologice sistematice, în urma cărora a fost dezvelită şi cetatea. Aceste săpături, s-au realizat până la ultimul strat arheologic, adică până la epoca dacică sau chiar mai jos, până la epoca neolitică. Au fost şi nemții, care, în al Doilea Război Mondial, aflând de cetatea Sucidava, au săpat și ei câteva secțiuni, dar neștiințific, şi au mai luat din obiecte. În cadrul cercetărilor sistematice a fost găsită şi fântâna secretă.

Dar, să le luăm pe rând. 

Numele de Sucidava vine de la tribul geto-dacic „Suci” şi „Dava” = cetate. Pe scurt Cetatea Sucilor.

Așezarea a fost un important centru militar şi economic dacic, pe malul Dunării.
După cucerirea Daciei de către romani, în actualul cartier al Corabiei (Celei, fostul sat Celeiu) s-a construit un castru roman. Ulterior, acesta a contribuit la formarea așezării civile romane, Sucidava.

După câțiva pași parcurși ne apar în față zidurile vechi gata parcă să fie martorii a ceea ce aveam să aflăm de la ghidul nostru. În depărtare se vedea o luncă plată, un pâlc de pădure, Dunărea şi Bulgaria…

Cetatea a fost construită pe vremea lui Aurelian, între 257 şi 275 d. Hr. Retragerea aureliană din Dacia, începe în 271.

Chiar şi aşa cetatea a continuat să fie locuită şi apărată până când a fost distrusă de două ori. Întâi de hunii lui Attila, între 442-447.

Justinian a refăcut-o între 527 şi 553, dar invaziile avaro-slave din anul 600 au distrus-o definitiv .

Am aflat mai apoi că armata care apăra cetatea număra în jur de 1000 de soldați. Mai mult, Aurelian a refăcut un drum între Sucidava și Cetatea Transilvaniei, unind prin aceasta romanitatea cu cele două zone de la nordul și sudul Dunării.

Ne-am oprit pentru moment în dreptul porții mari numită ,,poarta Constantiniană” sau poarta de vest. A fost construită în timpul lui Constantin cel Mare, care a mai construit ceva foarte important în zonă. Cel mai mare pod al Antichităţii

Constantin cel Mare a construit al doilea pod peste Dunăre, după ce Traian l-a pus pe Apolodor din Damasc să-l facă pe cel din Drobeta. Acesta avea însă 2437 m lungime şi 5,70 m lăţime ( două care romane puteau trece pe el). Era cel mai mare pod al Antichităţii. Acum a mai rămas doar un picior din el care se vede când apele Dunării scad mult.

Privim atent poarta de o parte și alta, zidurile din piatră cu urme de scoici și melcișori. Ghidul ne povestește că sunt pietre aduse de pe fundul Mării Sarmatice, de la Vratsa, Bulgaria.

Zidurile exterioare sunt mai mult din piatră, cele interioare din cărămidă arsă, legate între ale cu celebrul ciment roman căruia nu I s-a  găsit încă formula. Ingeniozitatea romanilor se vede şi acum…

Pășind pe aleile proaspăt amenajate am descoperit o altă atracţie 100 % romană: clădirea cu hypocaust. Ghidul ne explică principiul de funcţionare!

În construcţia dreptunghiulară se aflau 22 de pilae (stâlpi) care susţineau podeaua. Doar un fragment din ea se mai păstrează. Îngeniziotatea constă în sistemul de încălzire.

Între podea şi baza stâlpilor circula aer cald provenit de la un cuptor aflat chiar lângă construcţie. Podeaua se încălzea şi astfel păşeai într-o adevărată saună a vremurilor antice.

Drumul prin Castru ne-a condus la Fântâna Secretă. Am aflat că fântâna a fost construită în timpul lui Justinian şi descoperită în 1958. Acum este restaurată şi pusă la dispoziţia turiştilor. De ce i se spune ,,Fântâna secretă”?. Toţi năvălitorii asediau cetatea şi se aşteptau să o cucerească repede. Presupuneau că dacă o încercuiesc, cei dinăuntru vor rămâne fără apă şi hrană.

Nu s-a întâmplat aşa pentru că izvorul, aflat la 18 m adâncime se găsea în afara zidurilor cetății, iar sursa de apă era neîntreruptă. Coridorul prin care se ajunge la izvor este  lung de 26 m. Fântâna Secretă în toată regula. Din curiozitate am am gustat din apa limpede. Este uşor dulce şi are un efect liniştitor.

Este singura fântână de acest tip din Europa sud-estică, din perioada romană bizantină. Mai mult, plafonul din dreptul izvorului are formă de piramidă, ceea ce făcea ca apa să fie mai pură.

Vizita noastră la Sucidava a continuat cu basilica romano-bizantină, cel mai vechi monument creştin dintre Carpaţi şi Dunăre. Are formă de corabie, iar dacă privești cu atenție fundația, îți poți imagina cum arăta în realitate. Cu ochii minţii şi ghidaţi de explicaţiile dnei Mirela Cojoc, am vizualizat altarul şi naosul. Am reconstituit mental şi episodul în care preoţii intrau într-o mică încăpere să-şi schimbe veșmintele. Sau… cripta în care erau înmormântate personalitățile bisericești sau militare.

Multă istorie care te face mai bogat sufletește. Vă îndemn să nu ocoliți Corabia cu toate ale ei. Veți fi cu siguranță mai împliniți.

Și tot aici puteți servi un borș, sau un grătar de pește prins, de ce nu, chiar de dumneavoastră. Dunărea vă stă la dispoziție, chiar și pentru o plimbare. Păcat să ratezi astfel de ocazii.

I.Banu